Bebe rasfatat

Nici nu cred ca e corect sa spui cuvantul "bebe" alaturi de cuvantul "rasfatat". De ce? Foarte simplu: bebelusii sunt puiuti care nu stiu sa comunice altfel decat prin planset la inceput. Un copil incepe sa vorbeasca cat de cat coerent dupa 2 ani....deci cand nu mai e bebe. Ce inseamna rasfatat? Din ce am observat, inseamna ca nu isi asculta parintii si nu e civilizat. Bebe nu are cum sa isi asculte parintii ca nu are concepte gata inoculate si abia incepe sa isi cunoasca lumea inconjuratoare deci nu are cum sa fie civilizat.

Inca o aberatie a vremurilor cenusii: " Nu il tine prea aproape de tine pe bebe, ca o sa fie un inadaptat". Adica alapteaza-l, dar numai pana la 3-4 luni ca dupa aceea nu mai e bun laptele, pune-l in camera lui, ca dupa aceea nu o sa mai vrea sa doarma singur, nu fa asa fa altfel ca asa au crescut generatii...Adica, nu ii raspunde la nevoi ci fa cum vrei tu sa aiba nevoie.

Sa inteleg si eu: am nascut un mic monstrulet care vrea sa ne faca zile fripte cu nevoile lui si noi trebuie sa il punen la respect. Aoleu. Si pozele cu burtica? Si inimioare si parinti indragostiti? Ne prefacem ca iubim si apoi cadem in ignoranta?

Iau si eu dupa logica mea, iubirea inseamna daruire, compasiune, la bine si la greu. Bebe se naste intr-o lume straina, si are ca aliati parintii. Astfel dragii de ei sunt datori sa se ridice la asteptarile celui mic si sa ii ofere un prim exemplu de iubire.

Nevoile, de altfel primare, ale unui bebelus nu sunt mofturi, razgaieli sau bravade, ci de-adevaratelea parintii sunt responsabili sa ii ofere comfortul necesar dezvoltarii fizice si psihice. Pe langa mancare si igiena, nevoia de apropiere, de comfort, de caldura mamei sunt nevoi instinctuale prezente si urgente de potolit.

Iubire se vede si se simte.

Mi-e podul plin de sfaturi binevoitoare

Of, cat de des aud chestia asta cu "nu-l mai tine in brate ca o sa fie un rasfat", "nu il purta in Manduca", "lasa-l sa planga, ca face plamani", "vezi ca isi da cu palma peste fata si va fi un inadaptat", "nu il mai alapta ca va fi toata viata dependent de tine", "e tot dupa tine toata ziua, va fi un baiat "de fusta mamii".... ii strici tot viitorul".....
Mai, ho! Decand am nascut capul meu si-a dublat volumul de atata critica "constructiva", "intentii bune" si viziuni sumbre asupra viitorului lui bebe. De ce? Zic si eu, ca mama proaspata in lume...de ce? E asa o schimbare mare in viata unui om, femeie sau barbat, in momentul in care se naste pruncul lor...Totul se schimba, iar Universul incepe de la 0 cand il primesti pe bebe in brate si incepeti sa faceti cunostiinta.  Ultimul lucru de care ai nevoie este sa primesti informatii inutile si sperieti grozavi.

Precum am mai spus, e greu, e extraordinar de greu sa fii parinte, dar mai ales mamica. Cartile ce le-ai citit, parerile ce ti le-ai facut ca mamica de burtica....vax. Cu bebe in brate se schimba rotatia Pamantului.

Eu am inceput simplu: cateva idei preconcepute pe care le-am adaptat cu timpul :) Ideea de baza: am in brate un pui de om caruia trebuie sa ii ofer toata atentia, dragostea si cunostiintele pentru a ajunge un adult fericit. Pare ok? In mare asta imi doresc sa ii ofer si fac tot ce imi sta in putere sa imi indeplinesc misiunea.

Ok. Toate bune si frumoase. Bebe e bine si ajungem acasa si incep grijile firesti: oare il spal bine, de cate ori ar fi ideal sa fie spalat, oare papa destul de mult, oare l-am sters bine dupa urechi, ii e cald ii e frig, sa ii dau caciula??? Dupa care apar sfaturile moralizatoare: da-i copilului caciulita ca il ia curentul (la 35°C cand nu adie nici frunza), pai nu ii dai papuci in picioare (nici macar nu merge), sa ii dai lapte la 3 ore ca altfel nu ai trai cu el (si daca plange ca ii e sete, vrea comfort sau pur si simplu i se face foame mai repede? Il ignor si imi beau cafeaua mai departe. ...sa planga sa faca plamani :( )

Pai, in cazul acesta, un bebelus care nu doarme la program si nu respecta un program impus  e clar o corvoada pentru parinti. "Ce copil rau!"

Dragii mei, parinti, bunici, matusici si unchiuleti, mai ho! Suntem oameni, adica umani, adica avem sentimente si constiinta. Pai...sa iti lasi copilul de 1 zi sa planga pt ca nu au trecut 3 ore decand a mancat ultima oara e uman? Pe bune?! Si-a "rasfatat" cineva copilul cu san pana la 5 ani si apoi a iesit un copil dependent de parinti pana la batranete??

Hai sa o luam pe rand. Ai in brate un pui de om, celula din celula ta si a omului iubit. Cum vrei sa te porti cu el? Sa il pui la respect sau sa ajunga sa te vada ca un sprijin in dezvoltarea lui? Sa ii impui gandirea ta sau sa il ajuti sa isi dezvolte propriile abilitati?
La bebelusi e si mai simplu: bebe plange si incepi sa ghicesti motivul. Si nu, niciodata un bebelus nu plange ca sa te faca pe tine sa o iei razna. In cel mai rau caz plange ca are "colici" si el o ia putin razna de frustrare. (Da, s-a ajuns la concluzia "fericita" cum ca nu exista dureri de stomac care sa fie atribuite faimoaselor colici, ci mai degraba bebe e frustrat sau suparat si se descarca prin plans) Cu cat afli mai repede motivul pentru care plange, cu atat se linisteste mai repede si, dupa un timp, iti mai si zambeste.

Gura lumii e atat de controversata incat nici ea nu stie defapt de ce mai sustine atatea aberatii. Eu consider ca fiecare isi creste puiul din instinct, pentru ca tot animale suntem, mai vorbarete, dar tot acelasi scop ca ursul din padure avem.
Va rog insistent sa ganditi de 3 ori inainte sa dati un sfat... Nu exista Mama Ideala, nici Copilul Ideal, dar sunt sigura ca fiecare vrea ce e mai bine pentru copilul ei. Si daca eu am ales sa il port in marsupiu, sa il alaptez pana cand isi doreste el asta, sa nu il las singur in camera lui, sa ii raspund la planset si sa nu ii pun caciulita in casa, e absolut alegerea mea. Cand am nevoie de sfaturi sa fiti sigure(i) ca le voi cere si nu voi cauta unul ci cat mai multe din care sa aleg si sa decid.

Haideti sa fim umani si sa trecem peste concepte inoculate in vremuri de restriste. Gata cu "asa trebuie ca..", "asa e cel mai bine ca asa au crescut generatii","uite ca a crescut si cu palme la fund si trasa de codite  in fata colegilor",....nu. Nimeni nu s-a simtit bine certat sau ignorat si nu "a crescut unde a dat mama" ci din cate vad in jur, generatii intregi sunt blazate si deprimate.
Hai sa facem putin mai bine.
Si acum vad expresia indignata la auzul unei stiri de prin '90 cum ca in America profesorii sau parintii nu au voie sa loveasca sau sa jigneasca un copil. Pai, daca nu e politicios sa jignesti un adult, un copil la inceput de viata e mai prejos si poate fi mustruluit ca vrea sa manance prea des? In nici un caz. Bebelusul vrea sa supravietuiasca si are nevoie de atingerea mamei, de sanul ei si de grija tatalui. E mare nevoie de intelegere, rabdare, iubire ca sa te adaptezi la noul stil de viata si ai nevoie, ca mama, de sustinerea apropiatilor, nu de sfaturi oculte din vremuri cenusii.

Asa ca, va rog, fara sfaturi si predictii sumbre, inumane sau apocaliptice.