Monday, June 27, 2016

Alaptarea si inamicii

De ce oare tot dau eu share la atatea materiale despre alaptare?
Nu putine au fost vocile care m-au criticat pe tema asta. Am ramas uluita de faptul ca femei, cu copii sau fara, au o parere foarte proasta despre cei ce promoveaza alaptarea "agresiv". Agresivitatea asta consta intr-o ploaie continua de articole si imagini despre alaptare.
Pai dragele mele, eu fac ce cred eu ca e bine sa fac pentru a promova ceva ce Dumnezeu, Mama Natura sau cine vreti voi sa credeti, ne-a dat ca abilitate. Nu e o schema revolutionara, o poveste cu zane sau o mega afacere de miliarde a unor magnati. Nu. E doar alaptat.
Simplu si la subiect: eu nu blamez pe nici o mama care dintr-un motiv sau altul nu a alaptat sau a renuntat la alaptat inainte de cei 2 ani recomandati de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Ceea ce fac eu aici, pe blogul meu si pe pagina mea de Facebook este sa promovez si cu timpul sa ajung sa sustin activ, alaptatul si femeile care isi alapteaza copilul.
Nici o secunda nu consider ca o mama care e renuntat la alaptat nu isi iubeste copilul si consider ca fiecare isi face propriile alegeri constiente.
Eu am ales sa alaptez. Eu am ales sa ma mobilizez si sa imi pun toata vointa in a alapta. Cine spune ca a alapta e usor, ori nu stie despre ce vorbeste ori a avut un noroc extraordinar sa nu aiba dureri de acomodare la inceput si altele. Cand ajunsesem la 8 luni de sarcina si incheiasem cursul de Scoala Parintilor, mi-am dorit 2 lucruri: sa nasc natural si sa alaptez cat de mult. Prima dorinta nu a iesit cum am vrut initial, dar nu am facut din asta o tragedie si m-am repliat urgent pe dorinta 2 care avea sa aiba un impact mult mai indelungat asupra copilului. Mi-am dorit tare mult sa il alaptez si sa evit sa ii dau lapte praf. De ce? De ce sa nu ii dai lapte praf cand e asa comod sa mergi la magazin sa il cumperi, il prepari copilului si gata. Nu te dor sfarcurile de iti vine sa plangi, nu e lipit toata ziua numai de tine ca laptele il poate da oricine, doarme mai mult in unele cazuri... Suna ideal.
Eu gandesc asa:
Ce este laptele formula?
Laptele formula este lapte de vaca in care sunt adaugate vitamine si minerale.
Cine a facut acest produs?
Niste oameni in laborator si apoi a fost reprodus la scara industriala.
Unde se gaseste?
De cumparat la aproape orice magazin alimentar si in farmacii.

Ok. Deci se gaseste usor, este dovedit ca bebelusii cresc si cu acest fel de lapte, este testat si i se face reclama la toate posturile TV, in farmacii si raion de copii.

Ce este laptele de mama?
Lapte produs de corpul mamei, adaptat bebelusului si produs la discretie.
Unde se gaseste?
In sanii mamei creat si fabricat pentru nevoile copilului.
Ce ofera laptele matern?
Nutrientii necesari dezvoltarii copilului, anticorpi la bolile copilului dar si ale mamei.
Cat timp se produce acest lapte?
Pana cand copilul se autointarca sau nu mai vrea sa suga.

Concluziile:
Campaniile de marketing ale laptelui formula sunt atat de agresive incat nici nu le mai blamam in ziua de azi si consideram mai normal sa dam unui bebelus lapte facut intr-o fabrica.

Parerile si opiniile celor care considera ca o postare despre alaptare sau normalizarea alaptarii in public sunt ofensive nu sunt deloc binevenite asupra unei mame care se lupta sa faca ce considera ea ca e mai bine pentru puiul ei.

Alaptatul este normalitatea.

Formula de lapte este o alternativa care ar trebui oferita doar de catre medici specialisti in cazuri extrem de rare

Wednesday, January 6, 2016

Articolele horror

De fiecare data cand vad un articol cu o stire nebuna, o mama care isi ucide copilul sau un copil ce moare din diverse motive...stomacul meu se face mic mic si incep sa tremur, iar gandurile negre imi zdruncina fiinta. "Oare..? Cum s-o simti biata mama? Oare as mai putea trai?"

Sunt cele mai groaznice 2 secunde din viata mea. Ma tulbur, ma gandesc, analizez posibilele cauze ale intamplarii si apoi ma uit la puiul meu scump si il iau in brate cu toata dragostea. Il pup si ii spun ca il iubesc si toata teama dispare. In sinea mea ii multumesc bunului Dumnezeu ca mi-a dat asa o minune de copil si sansa de a fi mama.

Sunt multumita de alegerile pe care le-am facut in privinta cresterii copilului si atunci sunt impacata ca sunt cea mai buna mama care pot sa fiu. Intodeauna mai buna, intodeauna spre mai bine. :)




Friday, September 4, 2015

Bebe rasfatat

Nici nu cred ca e corect sa spui cuvantul "bebe" alaturi de cuvantul "rasfatat". De ce? Foarte simplu: bebelusii sunt puiuti care nu stiu sa comunice altfel decat prin planset la inceput. Un copil incepe sa vorbeasca cat de cat coerent dupa 2 ani....deci cand nu mai e bebe. Ce inseamna rasfatat? Din ce am observat, inseamna ca nu isi asculta parintii si nu e civilizat. Bebe nu are cum sa isi asculte parintii ca nu are concepte gata inoculate si abia incepe sa isi cunoasca lumea inconjuratoare deci nu are cum sa fie civilizat.

Inca o aberatie a vremurilor cenusii: " Nu il tine prea aproape de tine pe bebe, ca o sa fie un inadaptat". Adica alapteaza-l, dar numai pana la 3-4 luni ca dupa aceea nu mai e bun laptele, pune-l in camera lui, ca dupa aceea nu o sa mai vrea sa doarma singur, nu fa asa fa altfel ca asa au crescut generatii...Adica, nu ii raspunde la nevoi ci fa cum vrei tu sa aiba nevoie.

Sa inteleg si eu: am nascut un mic monstrulet care vrea sa ne faca zile fripte cu nevoile lui si noi trebuie sa il punen la respect. Aoleu. Si pozele cu burtica? Si inimioare si parinti indragostiti? Ne prefacem ca iubim si apoi cadem in ignoranta?

Iau si eu dupa logica mea, iubirea inseamna daruire, compasiune, la bine si la greu. Bebe se naste intr-o lume straina, si are ca aliati parintii. Astfel dragii de ei sunt datori sa se ridice la asteptarile celui mic si sa ii ofere un prim exemplu de iubire.

Nevoile, de altfel primare, ale unui bebelus nu sunt mofturi, razgaieli sau bravade, ci de-adevaratelea parintii sunt responsabili sa ii ofere comfortul necesar dezvoltarii fizice si psihice. Pe langa mancare si igiena, nevoia de apropiere, de comfort, de caldura mamei sunt nevoi instinctuale prezente si urgente de potolit.

Iubire se vede si se simte.

Mi-e podul plin de sfaturi binevoitoare

Of, cat de des aud chestia asta cu "nu-l mai tine in brate ca o sa fie un rasfat", "nu il purta in Manduca", "lasa-l sa planga, ca face plamani", "vezi ca isi da cu palma peste fata si va fi un inaptat", "nu il mai alapta ca va fi toata viata dependent de tine", "e tot dupa tine toata ziua, va fi un baiat de fusta mamii.... ii strici tot viitorul".....
Mai ho! Decand am nascut capul meu si-a dublat volumul de atata critica "constructiva", "intentii bune" si viziuni sumbre asupra viitorului lui bebe. De ce? Zic si eu, ca mama proaspata in lume...de ce? E asa o schimbare mare in viata unui om, femeie sau barbat, in momentul in care se naste pruncul lor...Totul se schimba, iar Universul incepe de la 0 cand il primesti pe bebe in brate si incepeti sa faceti cunostiinta.  Ultimul lucru de care ai nevoie este sa primesti informatii inutile si sperieti grozavi.

Precum am mai spus, e greu, e extraordinar de greu sa fii parinte, dar mai ales mamica. Cartile ce le-ai citit, parerile ce ti le-ai facut ca mamica de burtica....vax. Cu bebe in brate se schimba rotatia Pamantului.

Eu am inceput simplu: cateva idei preconcepute pe care le-am adaptat cu timpul :) Ideea de baza: am in brate un pui de om caruia trebuie sa ii ofer toata atentia, dragostea si cunostiintele pentru a ajunge un adult fericit. Pare ok? In mare asta imi doresc sa ii ofer si fac tot ce imi sta in putere sa imi indeplinesc misiunea.

Ok. Toate bune si frumoase. Bebe e bine si ajungem acasa si incep grijile firesti: oare il spal bine, de cate ori ar fi ideal sa fie spalat, oare papa destul de mult, oare l-am sters bine dupa urechi, ii e cald ii e frig, sa ii dau caciula??? Dupa care apar sfaturile moralizatoare: da-i copilului caciulita ca il ia curentul (la 35°C cand nu adie nici frunza), pai nu ii dai papuci in picioare (nici macar nu merge), sa ii dai lapte la 3 ore ca altfel nu ai trai cu el (si daca plange ca ii e sete, vrea comfort sau pur si simplu I se face foame mai repede? Il ignor si imi beau cafeaua mai departe. ...sa planga sa faca plamani :( )

Pai, in cazul acesta, un bebelus care nu doarme la program si nu respecta un program impus  e clar o corvoada pentru parinti. "Ce copil rau!"

Dragii mei, parinti, bunici, matusici si unchiuleti  mai ho! Suntem oameni, adica umani, adica avem sentimente si constiinta. Pai...sa iti lasi copilul de 1 zi sa planga pt ca nu au trecut 3 ore decand a mancat ultima oara e uman? Pe bune?! Si-a "rasfatat" cineva copilul cu san pana la 5 ani si apoi a iesit un copil dependent de parinti pana la batranete??

Hai sa o luam pe rand. Ai in brate un pui de om, celula din celula ta si a omului iubit. Cum vrei sa te porti cu el? Sa il pui la respect sau sa ajunga sa te vada ca un sprijin in dezvoltarea lui? Sa ii impui gandirea ta sau sa il ajuti sa isi dezvolte propriile abilitati?
La bebelusi e si mai simplu: bebe plange si incepi sa ghicesti motivul. Si nu, niciodata un bebelus nu plange ca sa te faca pe tine sa o iei razna. In cel mai rau caz plange ca are "colici" si el o ia putin razna de frustrare. (Da, s-a ajuns la concluzia "fericita" cum ca nu exista dureri de stomac care sa fie atribuite faimoaselor colici, ci mai degraba bebe e frustrat sau suparat si se fescarca prin plans) Cu cat afli mai repede motivul pentru care plange, cu atat se linisteste mai repede si, dupa un timp, iti mai si zambeste.

Gura lumii e atat de controversata incat nici ea nu stie defapt de ce mai sustine atatea aberatii. Eu consider ca fiecare isi creste puiul din instinct, pentru ca tot animale suntem, mai vorbarete, dar tot acelasi scop ca ursul din padure avem.
Va rog insistent sa ganditi de 3 ori inainte sa dati un sfat... Nu exista Mama ideala, nici Copilul ideal, dar sunt sigura ca fiecare vrea ce e mai bine pentru copilul ei. Si daca eu am ales sa il port in marsupiu, sa il alaptez pana cand isi doreste el asta, sa nu il las singur in camera lui, sa ii raspund la planset si sa nu ii pun caciulita in casa e absolut alegerea mea. Cand am nevoie de sfaturi sa fiti sigure(i) ca le voi cere si nu voi cauta unul ci cat mai multe din care sa aleg si sa decid.

Haideti sa fim umani si sa trecem peste concepte inoculate in vremuri de restriste. Gata cu "asa trebuie ca..", "asa e cel mai bine ca asa au crescut generatii","uite ca a crescut si cu palme la fund si trasa de codite  in fata colegilor",....nu. Nimeni nu s-a simtit bine certat sau ignorat si nu "a crescut unde a dat mama" ci din cate vad in jur, generatii intregi sunt blazate si deprimate.
Hai sa facem putin mai bine.
Si acum vad expresia indignata la auzul unei stiri de prin '90 cum ca in America profesorii sau parintii nu au voie sa loveasca sau sa jigneasca un copil. Pai, daca nu e politicios sa jignesti un adult, un copil la inceput de viata e mai prejos si poate fi mustruluit ca vrea sa manance prea des? In nici un caz. Bebelusul vrea sa supravietuiasca si are nevoie de atingerea mamei, de sanul ei si de grija tatalui. E mare nevoie de intelegere, rabdare, iubire ca sa te adaptezi la noul stil de viata si ai nevoie, ca mama, de sustinerea apropiatilor, nu de sfaturi oculte din vremuri cenusii.

Asa ca, va rog, fara sfaturi si predictii sumbre, inumane sau apocaliptice.

Friday, August 21, 2015

Bebe creste

Am ajuns la momentul X cand ma uit la copilul meu si as vrea ca timpul sa stea in loc. A.S. are deja 1 anisor...Cand a trecut timpul? Ieri aveam in brate un bebelic plangacios si iubaret, iar azi zburda pe piciorele lui in toate directiile, ma prinde cu mainile de cap si imi da pusi si danseaza cand aude o melodie ce ii place. Nu stiu cum si mai ales de ce a trebuit sa zboare timpul asa de repede??

Ma uit la jocul lui cu pietricelele si deja il vad plecand cu prietenii in oras, venind acasa cu prima prietena, ooooffff.... Timp!

Cand  am starea asta il iau in brate si il strang tare, tare, il sarut cu dor, trag aer in piept adanc si ma arunc din nou in realitatea cotidiana unde inca mai am un copilas zburdalnic si plangagios si iubaret si perfect.

Tuesday, June 23, 2015

Diversificare

Si am crescut si am ajuns la diversificare. Cu groaza ma gandeam ca "ce stiu eu despre gusturile lui Albert??" Adica existe scheme, discutii, retete, dar ce faci daca nu vrea sa manance nimic? Cariera de mama e in pericol.
Pai nu a fost chiar asa. Mai intai am luat una bucata schema de pe diversificare.ro si am citit-o si rascitit-o pana am prins putin ideile principale. Apoi am achizionat o carte scrisa de Domnisoara dr. Livia Ognean pe tema diversificarii. Am rasfoit, prins idei principale si cautat mai departe. Am primit si de la doctorita de familie o foicica cu diversificarea de la 4 luni cu suc de morcovi, dar nu am stat prea mult sa analizez perspectiva aceasta. Adica eram mai mult decat sigura ca voi incepe diversificarea la 6 luni. Am mai cautat una alta pe Internet si ma simteam eu pregatita de noul pas.
Prima zi a fost un succes total : a gustat ce I-am oferit (o lingurita de morcovel pasat) si apoi a scuipat-o indignat. Bun. Laptic avem, asa ca nu ne panicam. Am continuam cu introducerea treptata la 3 zile a fiecarui nou aliment. La un moment dat am ajuns sa cred ca nu ii place deloc mancarea si va fi un bebe care pana la 2 ani papa doar lapte de mama.
Acum Albert are 1 an si inca nu mananca morcovel pasat sau fiert sau crud. Are deja cateva mancaruri favorite. Si cel mai important,  incearca sa pape singur. Isi ia mancarea singur sa o bage in gurita, si aproape manuieste tainele tinutului linguritei in mana. :)
Fiecare pas e important si pretuit.

Monday, May 18, 2015

Despre sarcina si alaptare

Hmmm...ce zile senine. Mi-a placut mult sa fiu insarcinata. Cam asta ar fi ideea principala.

 De ce e fain sa fii insarcinata? Pentru 1 milion de motive: mandria ca ai putut sa procreezi, bucuria de a visa un destin glorios pentru micul embrion, nerabdarea de a vedea micuta creatura, "fluturii" din stomac pe care ii ai cand incepi sa il simti cum se misca in burta ta, fericirea deschiderii unui nou capitol al vietii, iar toata insiruirea de motive se termina cu un vis ascuns de a naste un sufletel caruia sa ii daruiesti iubirea ta.

In toata perioada sarcinii am citit diverse materiale despre sarcina, pregatire pentru nastere, ingrijirea bebelusului si toate mi-au prins bine. Dar sincer, dupa ce treci prin toata experienta incepi sa cerni toata informatia si sa adaptezi situatiei. M-am concentrat foarte mult pe nastere in sine si pe sarcina, dar uitandu-ma in urma poate ar fi fost mai bine sa citesc mai mult despre alaptare. Sa va spun si de ce. In sarcina esti ghidata de ginecolog, mergi la cursuri de Scoala Parintilor, ai materiale cat incape pe tema asta. Ok, dar asta trece. 9 luni zboara ca gandul si ca vantul. Te trezesti, cum am fost eu(foarte Zen de altfel) ca bebe nu stie sa suga cum trebuie. Pam Pam. La privat ai asistente care se tin de tata ta sa o prinda bine copilasul, mai un doctor neonatolog, dar pe bebe nu il invata nimeni cum sa se prinda bine si sa pape cat ii trebuie. In cazul acesta, prinde bine dupa ce iesi din spital, sa stii ca exista grup de sprijin pe Facebook pentru alaptare, carti de specialitate, doctorul de familie(daca ai noroc) mai poate sa te ajute...si poate ginecologul daca simti ca e ok pe subiect. In rest, cine are noroc se informeaza de specialisti in alaptare, dar care sunt foarte putini deocamdata in zona.

In sarcina copilul isi ia singurel ce are nevoie sa se dezvolte bine, iar cand se naste legatura cu mama sa se pastreaza in primul rand prin alaptare. Nu mai stiu exact cine mi-a zis, ca laptele are gust de lichid amniotic. Va dati seama? Singura legatura cu ce ii era familiar copilului este lapticul mamei. Mi se pare incredibil! Inceputul lumii pentru fiecare bebel e cu gust de mami :) De asta mi s-a parut foarte important sa fac orice sa il alaptez. Si nu a fost usor.

In imaginatia mea, bebe se naste, il pui la san si gata, toata lumea e fericita, big smile for the camera :) Varianta reala a fost putin mai complicata. Dupa 10 ore de travaliu in care bebe nu a vrut sa inainteze pe canalul de nastere, s-a decis cezariana de urgenta. A iesit bebica, suparat pe ce i se intampla ca toti bebelusii, si...la san a stat foarte putin. Dupa ce au trecut anestezicele, m-am ridicat sa merg in salon si l-am primit pe bebe. Flamanzila ar fi vrut el sa pape, dar nu ii venea cum vroia el sau cat vroia el si cat am stat in spital a primit completare. Am fost hotarata sa alaptez exclusiv si pana la urma am reusit.

Asa ca bebica vine, si trebuie sa stim de toate,